"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Malware este un termen folosit în limba engleză și preluat destul de des în limbajul terminologic românesc care provine de la malicious software (adică programe malițioase). E vorba despre acele programe care se folosesc de găurile (de securitate) ale sistemului și de naivitatea ori neatenția utilizatorilor pentru a strînge informații confidențiale în folosul propriu sau pentru a face rău. Printre programele malițioase se regăsesc virușii, troienii, viermii, phishing și o mulțime de alte amenințări care apar zilnic.

Despre pishing am mai scris deja pe Supravirtual.ro, dar revin cu acest subiect pentru că atacurile malware au crescut vertiginos în ultimul timp, iar metodele prin care acționează infractorii informatici s-au diversificat. De exemplu, în loc să trimită un simplu mesaj electronic (email mai pe englezește) către milioane de utilizatori și clienti de-ai băncilor, își selectează atent lista potențialelor victime conform unui profil specific troianului trimis. Recent, un astfel de troian a cauzat dificultăți autorităților și unor corporatii americane. Aceste atacuri specifice vizează informațiile secrete ale corporațiilor, bazele de date cu clienți și alte informații sensibile ale companiilor, instituțiilor și autorităților. Este vorba de pishing, iar timpurile în care phishing-ul și alte atacuri malware erau orientate către marea majoritate a utilizatorilor a cam trecut. Avînd in vedere ca informații diverse despre parteneri, responsabilități, proiecte și structuri organizatorice sînt păstrate pe paginile web ale multor companii este relativ ușor pentru hackeri să falsifice un mesaj electronic și să-i confere un conținut aparent „de incredere”.

O metodă mai nouă este de a ataca paginile de rețele sociale gen Twitter. Așa cum scrie Radu Georgescu în jurnalul lui, în august 2008 a avut loc primul atac malware pe Twitter. Pe scurt, a primit un mesaj pe twitter care îl redirecționa spre o pagină care distribuia un malware. Așa cum probabil știți deja, Twitter și Facebook sînt două din paginile Web 2.0 cele mai populare în acest moment. Tehnologia web 2.0 a devenit o țintă interesantă pentru atacatori prin noile metode de atac pe care aceasta le oferă. De asemenea, pe rețele sociale este foarte ușor să exploatezi falsa impresie de încredere pe care ti-o oferă un nume sau o fotografie cunoscută. De exemplu, dacă ești prieten cu Ion Popescu pe Twitter, iar acesta scrie un mesaj de genul „O pagină mișto: http://…”, cea mai mare parte a celor care îl urmăresc pe Ionel pe twitter vor accesa url-ul respectiv fără să se gîndească prea mult asupra riscurilor la care se supun. Pagina respectivă ar putea să fie la fel de bine autentică și bine intenționată, dar la fel de bine o pagină care să adăpostească un program malițios. Fără o verificare în prealabil nu ai cum să știi, iar dacă la adresa nou accesată apare o avertizare cum că trebuie instalat un plugin nou (adică un program auxiliar navigatorului pentru accesarea în bune condiții a unei pagini), o foarte mare parte dintre vizitatori nu vor ezita prea mult înainte de a-l rula în sistem. Asta fiindcă ei consideră că este improbabil ca o persoană precum Ion Popescu să vrea să infecteze pe altcineva în mod voit. Marea majoritate a atacurilor prin intermediul rețelelor sociale se bazează pe exploatarea încrederii în prieteni sau persoane publice.

Un alt exemplu elocvent este campania „Twitter Pet Name” în care utilizatorii au fost rugați să menționeze numele animalului lor de companie și strada pe care locuiesc. Ceea ce au pierdut din vedere cei care au completat formularul este că aceste informații se folosesc de obicei la răspunsuri de siguranță și întrebări de securitate în anumite formulare de înregistrare (de exemplu pe interfața yahoo), iar aflarea acestora poate duce la obținerea parolei de acces la contul utilizatorului.

Troienii sînt programe care, aparent, îndeplinesc funcțiii folositoare, dar care în realitate execută funcții dăunătoare care rămîn ascunse. Ei sînt cele mai active amenințări ale ultimelor luni pe internet. Ei pot fi ascunși în mesaje, pagini web, camuflate sub diverse nume, și doresc să preia controlul calculatorului sau să fure detaliile contului bancar sau al numerelor de carduri de credit, dar și parolele pentru diverse servicii comerciale.

Viermii sînt programe care se multiplică în memoria calculatorului care le rulează și au capacitatea de a infecta alte sisteme (de exemplu prin trimiterea de mesaje care conțin versiuni ale viermelui). Renumitul vierme de Internet Downadup, cunoscut și sub numele Conficker a cauzat cele mai mari pagube utilizatorilor în anul 2009. Acesta a reușit să infecteze un număr record de calculatoare în toată lumea (aproximativ 11 milioane) și fost de asemenea prezent în secțiunile de știri ale multor reviste de specialitate și a mass mediei pentru o bună perioadă de vreme. Downadup se propagă folosind vulnerabilitățile sistemului de operare Windows. Odată ce sistemul a fost compromis, viermele dezinstalează actualizările de Windows și blochează accesul utilizatorului la paginile producătorilor de soluții de securitate pentru a impiedica curățarea sistemului.

În ce privește trimiterea de mesaje nesolicitate (adică spam pe englezește), în anul 2009 a existat o tendință crescătoare a mesajelor nesolicitate contextuale, mesajele nesolicitate ce trimit textul mesajului în cadrul unei imagini ieșind în evidență. Aceste imagini sînt incluse în mesaje de știri în format HTML și pot fi descărcate pe calculatoarele țintă, astfel trecînd de filtrele de spam de pe servere sau de pe calculatoarele țintă.

Un alt aspect trebuie evidențiat: așa cum am mai scris pe Supravirtual.ro, unii dintre creatorii de mesaje nesolicitate dovedesc o necunoaștere a legislației în vigoare sau/și un tupeu incredibil, susținînd în mesajele lor că acestea nu pot fi considerate spam pentru că adresele respective au fost găsite pe pagini publice sau în diverse directoare cu informații. Ei bine, din punctul de vedere a legislației românești (care este corelată cu legislația europeană) se definește ca mesaj comercial nesolicitat (spam) orice mesaj care nu este precedat de o cerere de ofertă. Adică trebuie să ceri mai întîi o ofertă și abia apoi să primești mesajul, nu să primești mesaje cu chestii care nu te interesează.

O metodă care a luat amploare în ultimul timp este deturnarea paginilor web prin injectii cu javascript și cu sql și folosirea lor pentru a propaga mai departe malware. Astfel, sînt folosite breșe de securitate ale programelor care rulează pe servere (de exemplu: magazinele virtuale, sistemele de administrare, jurnale sau forumuri adică paginile web în general). Multe asemenea pagini folosesc configurații standard și pot prezenta breșe de securitate care nu au fost eliminate de actualizările mai recente. De asemenea, paginile web trebuie să conțină filtre care să fie aplicate datelor introduse de utilizatori care să împiedice atacurile cross site scripting sau SQL injections. O altă metodă de acces la paginiile web este prin accesul direct la server (prin programe ftp, de exemplu) atunci cînd aceste programe au parole de securitate foarte slabe (de exemplu „123456” sau „admin123”). Acestea pot fi sparte în cîteva secunde folosind “dicționar-de-atacuri” (o metodă de atac a hackerilor).

Parolele slabe, breșele de securitate din programele (software) serverului și filtrele inadecvate ale intrărilor folosite de utilizator sînt doar cîteva dintre modurile în care infractorii pot ataca o pagină web.

Există specialiști răspîndiți în toată lumea care lucrează în limitatea răspîndirii malware-ului (prin descoperirea lui, aducerea la cunoștintă proprietarilor și administratorilor serverelor și paginilor web care împrăștie malware și blocarea acestora atunci cînd măsurile de eliminare întîrzie sau lipsesc), dar, în cele din urmă, cea mai bună măsură este realizarea unor pagini web sigure și care să nu fie vulnerabile la atacurile rău-voitoare.

Reiau metodele de protecție enumerate în articolul anterior cu completările de rigoare:

- Nu completați formulare electronice cu date confidențiale, mai ales dacă sînt trimise prin mesaje electronice. Orice furnizor de servicii competent folosește pagini de internet securizate și certificate digitale. De asemenea, este foarte improbabil ca orice rețea socială, magazin virtual sau bancă online să vă ceară date confidențiale prin intermediul mesajelor electronice. Băncile electronice și magazinele virtuale le au deja (le-ați completat atunci cînd ați creat contul) iar rețelele sociale n-au nevoie de ele.

- Cînd primiți mesaje suspecte, mai ales dacă sînt neașteptate și nesolicitare, nu deschideți paginile ale căror locații apar în ele și contactați-l pe cel care apare la expeditor pentru a verifica dacă este într-adevăr persoana care a trimis mesajul. Eventual introduceți de la tastatură adresele la care mesajul face referire în bara de navigare a navigatorului.

- Asigurați-vă că folosiți o pagina de internet securizată (conține https:// la începutul căii de acces) și verificați certificatele digitale.

- Verificați în mod regulat conturile și extrasele bancare.

- Actualizați-vă constant sistemul de operare și programele pe care le folosiți în mod curent cu cele mai noi completări pe măsură ce apar. De asemenea, este indicat să aveți un antivirus, un firewall și o soluție de securitate cît mai completă și cît mai actualizată. Ultimele soluții de securitate scanează programele pe care le descărcați (iar dacă nu o fac este bine să o faceți voi) și verifică paginile pe care le accesați, anunțîndu-vă dacă aceste pagini sînt dubioase sau periculoase.

- Creați copii de siguranță ale datelor importante (salvîndu-le de exemplu pe cd-uri, dvd-uri sau pe hard disk-uri auxiliare). Exemple de date importante: corespondența, proiectele la care lucrați, documente, imagini, etc.

- Cînd retrimiteți un mesaj primit de la altcineva ștergeți toate adresele electronice (e-mail) ce apar în mesaj, iar dacă trimiteți un mesaj la mai multă lume puneți o singură adresă la destinatar, iar restul în de destinatari ascunși (BCC = Blind Copy Carbon, sînt destinatarii care primesc mesajul fără ca adresele lor să apară în textul acestuia). Acest lucru evită apariția de cîrnațuri lungi de adrese electronice care sînt vîndute pe bani buni celor care trimit mesaje nesolicitate).

- Evitați produsele Microsoft, găurile lor de securitate au devenit deja legendare.

Articolul de față începe cu o poveste frumoasă, optimistă, dar totuși, doar o poveste. Eroii ei sînt doi tineri potenți, Adi și Petru, care s-au gîndit să înceapă o afacere împreună. E criză, li s-a spus, dar ei știau că ideile lor erau excelente și că puteau face față crizei. În plus, aveau avantajul tehnologiei italiene și prietenilor din cizma Europei în care unul dintre acești tineri era stabilit. Au adunat niște cunoștințe și prieteni și au făcut o prezentare și pe la noi, pe meleagurile de pe malul Crișului Repede. Au găsit o cămăruță dintr-o clădire veche, dar într-un loc central, aproape de cetate, și au început să povestească de pe sisteme de protecție, camere video, sisteme de urmărire prin GPS și convorbiri internaționale la un cost foarte mic. Idei bune, valabile. Dar pînă la urmă, săptămîni și luni mai tîrzîu, totul s-a terminat în coadă de pește, și, în ciuda tentativelor repetate de a se face cunoscuți, nici naiba nu a mai auzit de ei.

Să fi fost de vină abordarea greșită? Sau poate marea și semeță criză de care se plînge toată lumea? Să fi fost lipsa de comunicare sau absența oricărei promovări a produselor proprii? Sau poate că toate acestea împreună.

Aparent, mai sînt unii care își închipuie că o invitație a managerilor sau a specialiștilor IT a cîtorva firme din Oradea, sau oricare alt oraș de altfel, le poate asigura măcar un proiect mare, sau a unor proiecte mai mici. Teoretic se poate, dar e nevoie de o ofertă pur și simplu BETON pentru așa ceva. Sau niște bani de aruncat pentru a testa produsele unei firmă practic necunoscute, și nu cred că există cineva prin zonă care să își permită așa ceva. Om fi trecînd printr-o criză supra-evaluată, dar totuși, e criză. Iar românii nu prea se aruncă pe orice ofertă, e scris în codul lor genetic.

Aparent, mai sînt unii care cred că vorba zboară de la o persoană la alta despre produsele extraordinare sau oferta deosebită a unei firme. Și ar avea dreptate să creadă asta, dar este valabil doar în cazul firmelor care sînt deja cunoscute. Ca să vă dau un exemplu, în seara asta este concertul Madonnei. E o cîntăreață de renume mondial, și cu toate acestea, promovarea care i-a fost făcută la nivel național din ultimele luni a fost chiar agresivă. Nimeni nu vorbește despre tine dacă nu te cunoaște, și nu cred să fie mai mult de cîțiva care să știe de Bvox sau de http://www.bvoxro.com. La prezentarea de acum cîteva luni nu a fost prezentată presa, și nici n-am remarcat vreo mențiune în mass-media despre firma respectivă.

Pe de altă parte, la cîte mesajele nesolicitate (adică spam, mai pe englezește) am primit de-a lungul timpul (filtrînd mesajele porno sau de mărire a vreunei părți a corpului), mulți sînt adepți ai unei promovări agresive, dar fără să ofere mare lucru în schimb. Din punctul meu de vedere, astfel de afaceri sînt la fel de moarte ca și cele necunoscute. Renumele prost (pe lîngă amenzile pe care le riscă din partea autorităților dacă sînt prinși) poate fi chiar mai rău decît lipsa unui renume de orice fel.

Personal, prefer să las produsele și munca să vorbească în numele meu. Dacă ele nu spun mare lucru, asta e. Reprofilarea este oricînd o soluție, chiar dacă e neplăcută. Face parte din viață. O promovare este necesară, una activă, dar încadrată în limitele bunului simț (ăla pe care ar trebui să-l aibă fiecare, dar care e absent la prea mulți) și în limitele cadrului legal (cu condiția ca acest cadru legal să ajute mai mult decît să facă rău).

Voi ce ziceți? Ce soluții eficiente aveți pentru a vă promova afacerile?

Pentru a comemora a 40-a aniversare a misiunii Apollo 11, NASA a făcut public codul sursă al programului pentru Calculatorul de Ghidaj Apollo, care l-a ajutat pe om să pună piciorul pe Lună, sub licența GNU GPLv2.

Calculatorul de Ghidaj Apollo (CGA) a fost primul recunoscut ca fiind sistem integrat modern, folosit în timp real de piloții astronauți pentru a colecta și furniza informații despre zbor, și de a controla automat toate funcțiile de navigare a navetei spațiale Apollo. A fost dezvoltat la începutul anilor 1960 pentru programul Apollo de către Laboratorul de Aparate de Măsurat și Control de la MIT.

Era fundamental pentru toate misiunile Apollo și erau două din acestea la bord. Unul pentru a controla Modului de Comandă, o navetă spațială care i-a luat pe cei trei astronauți pe lună și înapoi pe Terra. Celălalt controla modulul lunar care era folosit pentru a ateriza doi dintre astronauți pe suprafața lunară.

Programul care a fost lansat este numit CGA Virtual (Virtual AGC) și este un emulator pentru originalul CGA și a fost realizat de către dezvoltatori după studierea imaginilor copiate și tipărite ale codului sursă original al ambelor module spațiale. CGA Virtual a fost lansat atît ca și cod binar cît și în formatul de cod sursă și este disponibil pentru toate trei platformele folosite în mod curent.

CGA Virtual poate fi obținut de la http://www.ibiblio.org/apollo/ unde dezvoltatorii au furnizat și manuale, ghizi și cele mai des puse întrebări pentru folosirea lui.

Citeam despre Workbench de la MySql pe pagina lor (http://www.MySql.com/products/workbench/) cînd m-am hotărît că vreau să aflu despre efectele achiziționării de către Sun Microsystem a MySql și apoi a achiziționării de către Oracle a lui Sun Microsystem.

Cînd Sun a cumpărat MySql în ianuarie 2008 (pentru aproximativ 1 miliard de USD), venitul anual al lui MySql era aproximativ de 50 de milioane de dolari și creștea rapid, avînd milioane de distribuții precum Facebook, Google, Nokia, Baidu și China Mobile. Se dorea să aducă sinergii către Sun, ceea ce ar fi schimbat peisajul industriei producătoare de programe de calculator prin adăugarea de noi adoptări ale bazelor de date cu sursă deschisă în aplicații și companii mai tradiționale. Integrarea cu Sun ar fi extins cu mult cererea comerială a ofertelor MySql și îmbunătățirea ofertei de valori prin adăugarea organizației de servicii globale a lui Sun.

De atunci Scwartz a supravegheat dezvoltarea MySql în ciuda lansării dezastruoase a versiunii 5.1, exodului dezvoltatorilor de proiect cheie, demisia cofondatorilor MySql Michael „Monty” Widenius și David Axmark ca și a directorului executiv MySql Marten Mickos, și obținerea a nu mai puțin a trei bifurcații majore a bazei de date licențiate (GPL – General Public Licence).

Nu a fost o perioadă ușoară. MySql avea probleme încă dinaintea achiziției de către Sun. În efortul ei de ajuta produsul să se dezvolte și a furniza atît utilizatori avansați (asta înseamnă adăugarea de funcționalități noi) cît și utilizatori mai noi (ceea ce înseamnă a face lucrurile cît mai prietenoase și mai ușor de abordat – și construirea de unelte noi), echipa a părut să-și piardă direcția și a sfîrșit prin a se răsfira.

Marea lacună de timp dintre MySql 5.0 și 5.1 se datorează parțial conducerii și priorităților, dar este de asemenea rezultatul unui cod de bază rău ce are nevoie de o revizuire bună și de a fi reînnoit – ceva ce nu s-a întîmplat pînă acum (chiar dacă există semne că asta este pe cale să se schimbe). Complexitatea ce nu e necesară și absența standardelor clare i-au încetinit pe dezvoltatorii existenți și au pus o barieră și pentru dezvoltatorii noi.

Aceste probleme au continuat iar oamenii au început să plece de la Sun nu mult după cumpărare: membri ai echipei de conducere de la vîrf cît și cîțiva cei mai experimentați și mai talentați dezvoltatori care nu mai sînt implicați în dezvoltare.

Altă descoperire surprinzătoare la o conferință MySql acum cîteva luni a fost adoptarea lentă a versiunii 5.1 în magazinele mari. Se pare că un mare număr de companii nu au trecut de la versiunile 5.0 la 5.1.

Dar acesta e doar începutul. În aceste zile au loc o mulțime de dezvoltări interesante în universul MySql. De la noile motoare de depozitare (Falcon, PBXT, Maria, Tokutek) la unelte foarte dezvloltate de la o jumătate de duzină de vînzători și rescrierea extinsă a nucleului bazelor de date MySql.

Ceea ce este cel mai surprinzător dintre toate este faptul că MySql 5.4 a fost deconspirat la conferință. Nu este încă o versiune stabilă, dar reprezintă un compromis între și 5.1 și așteptarea vreme de încă un an sau mai mult pentru o versiune stabilă a MySql 6.0. Realizînd că dezvoltarea mergea mai încet decît ar fi dorit, echipa MySql a selectat cîteva îmbunătățiri planificate și codate pentru 6.0 și le-au mutat în codul sursă a versiunii 5.1 realizînd astfel MySql 5.4 (aparent au dorit să treacă peste 5.2 și 5.3).

Acesta este primul din cîteva semne recente că organizația MySql a început să muncească în a îmbunătăți cîteva dintre lucrurile care l-au deranjat pe Monty atît de mult. Este încurajator.

În aprilie 2009 Oracle a cumpărat Sun Microsystems pentru 7,4 miliarde USD. Cu aceasta mișcare Oracle intră în competiție acum cu aproape toate marile companii tehnologice, incuzînd Microsoft (MSFT) în middleware (software pentru calculator care conecteză componente software sau aplicații) și sisteme de operare pentru servere, SAP și Salesforce.com (CRM) în aplicații pentru afaceri, IBM, Cisco (CSCO), HP (HPQ) și Dell (DELL) în hardware pentru servere și EMC pentru medii de stocare. Larry Ellison, directorul executiv de la Oracle, a citat platforma Java de la Sun Microsystems și sistemul de operare Solaris pentru servere ca fiind motivațiile principale în spatele achiziției.

Cheia care nu a fost menționată a acestei achiziții este MySql. Oracle este, în primul rînd și mai ales, o companie de baze de date, iar MySql a fost fără îndoială o amenințare pe termen lung. Multe din produsele software și middleware de la Oracle se bazează pe folosirea bazelor de date, și chiar Salesforce.com, un mare distrugător și competitor în industria software, se bazează pe bazele de date Oracle pentru a rula platformele ei. Multe din achizițiile software de la Oracle îi permit să asigure folosirea bazelor de date Oracle, prin asta permițîndu-i să adauge atît venit cît și cîștiguri de la vînzări de software și baze de date adiționaele. Cu achiziția lui Sun Microsystems și MySql, Oracle caută să controleze această tendință, bazele de date cu sursă deschisă, și, cel mai important, licențele pentru folosirea lor comercială. Suspiciunea multora este că rata de creștere a veniturilor MySql, atîta vreme cît nu vor fi dezvăluite, va scădea rapid urmînd întegrarea lui Sun Microsystems în Oracle.

Chiar și cu cele mai bune inteții, Oracle înfruntă serioase probleme de încredere în interiorul și exteriorul stavilei pe care compania a pus-o surselor deschise în trecut. Widenius susține: Oracle, neavînd cea mai bună reputație posibilă în spațiul Surselor Deschise, va avea greutăți în a-i păstra în companie pe oamenii de la MySql care i-au rămas sau chiar să lucreze la proiectul MySql. Oracle va avea de asemenea greutăți în a asigura clienții, comunitățile și utilizatorii MySql că va păstra MySql „gratuit și disponibil pentru toți”.

Va fi ușor să arătăm cu degetul spre Oracle peste 1-2 ani și să îi blamăm pentru că, în cele din urmă, au făcut să dispară unul dintre cele mai de succes proiecte cu sursă deschisă create vreodată. Dar cert este că Sun a făcut un lucru de mîntuială cu achiziția MySql, l-a gestionat prost vreme de 16 luni și că se scapă de încurcătură pe seama lui Oracle.

Rămîne de văzut dacă Oracle decide sau nu să accepte treaba de a repara MySql și dacă îi va permite să ocupe un loc pe piață.

Acum Alianța Baze de date Deschise fără Oracle adaugă îndoieli suplimentare asupra cărei ramuri din MySql va fi considerată „oficial” dezvoltată mai departe. „Bifurcațiile sînt un fapt de viață în comunitatea cu sursă deschisă, discutabil una în întregime sănătoasă, ” scrie McAllister. „Ar fi bine ca firma Oracle să spere că nu va ajunge pe partea greșită a bifucației.” Pentru a face asta el sugerează că Oracle va trebui să recîștige încrederea și suportul comunității MySql – cu alte cuvinte, „să înceteze să acționeze ca Oracle.”

Oracle ar putea „ucide” MySql „fie direct sau prin lipsa unei dezvoltări/suport în întregime”, o poate vinde pentru a evita problemele anti-trust, sau „poate accepta MySql și sursa deschisă și poate să-și folosească expertiza technica pentru a se asigura că MySql continuă să fie cea mai populară bază de date cu sursă deschisă avansată”, a scris Widenius într-un mesaj din jurnal.

„Cea mai mare amenințare pentru viitorul MySql nu este Oracle ca entitate, ci faptul că talentele în domeniul MySql de la Sun se vor răspîndi pe aripile vîntului și vor ajunge la o mulțime de companii diferite ceea ce va da înapoi dezvoltarea și suportul MySql cu ani buni”, a scris el. Widenius este „pregătit să angajeze sau să găsească un cămin bun pentru tot personalul ce reprezintă nucleul MySql” la compania sa, Monty Program, sau „aproape de ea.”

Locații utile:

http://www.linux-mag.com/id/7342

http://monty-says.blogspot.com/2009/04/to-be-free-or-not-to-be-free.html

Nu, nu are nimic de-a face cu ultimul film din seria Terminator. Cel puțin nu direct și nu încă: nu există nici un robot și nici o inteligență artificială implicată aici. Implică genetică, da, dar genetica plantelor.

Tehnologia Terminator proiectează genetic plantele pentru a produce semințe sterile la recoltare. A fost dezvoltată de către industria multinațională a producătorilor de semințe/agro-chimiei și guvernul SUA pentru a preveni replantarea semințelor culese de către fermieri și a-i forța în schimb să cumpere semințe în fiecare sezon. Terminator este uneori numită Tehnologia de Restricție Genetică a Folosirii (Genetic Use Restriction Technology – GURTs) – termenul larg răspîndit care se referă la folosirea unui provocator chimic extern pentru a controla exprimarea caracteristicile genetice ale plantelor.

Apomixis este o formă de reproducție asexuată ce apare natural în care embrionii plantei cresc din celulele ou fără a fi fertilizate de polen. Inginerii geneticieni au transferat genele ce conferă apomixis de la o specie de iarbă sălbatică la porumb. Prin folosirea creșterilor apomixis s-ar putea reduce dramatic costurile de producere a semințelor hibride.

Combinația de inițiatori de comutare cu apomixis dă posibilitatea să fie create semințe care vor produce plante viabile ce vor crește și vor produce semințe viabile doar atunci cînd vor fi tratate cu chimicale. Decît să plătească costul anual al producerii de semințe hibride, companiile care dețin patentul pentru aceste tehnologii ar produce semințele doar o dată și urmînd ca apoi să-și deducă costurile de la fermieri prin chimicalele oferite pentru a comuta caracteristicile, inclusiv caracteristica apomictică, în fiecare sezon.

Cum funcționează tehnologia terminator?

Tehnologia patentată ar putea fi aplicată într-un număr de feluri, dar în general implică trei pași:

1. Cercetătorii adaugă genele terminator unei recolte.

2. Compania producătoare de semințe inițiază procesul terminator înainte de a vinde semințele prin adăugarea unui inițiator.

3. Fermierii plantează semințe, cresc plantele și culeg semințe mature, dar sterile.

Succesul tehnologiei depinde de o secvență controlată cu inteligență de interacțiuni între genele implicate. Ultima genă proiectată devine activă într-o perioadă foarte tîrzie în dezvoltarea seminței cînd un comutator special sub controlul inductorului activeză gena cauzînd producerea unei toxine. Toxina ucide embrionul care este parte a fiecărei semințe mature.

O schiță a tehnologiei terminator

Tehnologia terminator constă din trei gene cu comutatoarele activ/inactiv. Înainte de a fi vîndute fermierilor, o companie producătoare de semințe tratează semințele cu un inductor chimic – probabil tetraciclină – pentru a iniția interacțiunile genei terminator. Chiar dacă patentul acoperă un număr de căi prin care genele ar putea interacționa, mai jos este o descriere a unei căi prin care tehnologia poate funcționa.

Gena I: Opresorul

Genele Terminator în absența inductorului: O genă opresoare produce o proteină opresoare.

Genele Terminator în prezența inductorului: Același proteină opresoare este produsă.

Gena II: Recombinarea

O genă recombinată este controlată de un promotor. Între promotor și gena recombinată cercetătorii plasează un fragment ADN care este o punte de legătură pentru represorul din Gena 1.

Genele Terminator în absența inductorului: În absența inductorului represorul se leagă la puntea de legătură iar planta nu poate produce proteina de recombinare, o enzimă care elimină bucăți de ADN.

Genele Terminator în prezența inductorului: Inductorul interacționează cu represorul atașat punții de legătură – ceea ce îi permite Genei II să producă recombinarea.

Gena III: Toxina

O genă pentru o toxină letală embrionilor (gena toxină) este controlată de un promotor tîrziu (PT), acesta este activ doar în ultima etapă a dezvoltării seminței cînd embrionul se dezvoltă. Cercetătorii au plasat între ultimul promotor și gena toxină o bucată de ADN numită inhibitor care interacționează cu abilitatea promotorului de a activa gena.

Genele Terminator în absența inductorului: Fără inductor nu există recombinare pentru a elimina inhibitorul.

Cu inhibitorul la locul lui, nici o toxină nu este produsă.

Astfel, prin reținerea inductorului, companiile producătoare de semințe pot produce generații de semințe viabile.

Genele Terminator în prezența inductorului: Recombinarea din Gena II elimină inhibitorul și permite promotorului tîrziu să activeze producerea genei toxină la finalul sezonului.

LP – Inhibitor – Gena toxină

|            |                |

|          Inhibitor (eliminat prin recombinare)

|

LP – Gena toxină

|

Toxina este produsă și ucide embrionul înainte ca semințele mature să fie culese

Va opri Terminator contaminarea genetică?

Industria multinațională a semințelor poartă o campanie de relații publice pentru a promova tehnologia Terminator ca mijloc de a opri contaminarea genetică nedorită de la plantele manipulate genetic (MG) (în special pentru uzul potențial in MG a copacilor și plantelor modificate pentru a produce droguri și chimicale industriale).

Gene scăpate de la plantele MG cauzează contaminări și reprezintă amenințări pentru biodiversitatea agriculturală și mijloacelor de trai a fermierilor. De exemplu, fermierii canola organic Saskatchewan îi dau în judecată pe Monsanto și Bayer pentru contaminare MG (www.saskorganic.com/oapf).

Industria dovedește că sterilitatea creată genetic ar oferi o trăsătură de siguranță integrată pentru plantele MG pentru că genele de la o recoltă Terminator ar putea poleniza încrucișat cu plantele din imediata apropiere, semințele obținute din polenizarea nedorită ar fi sterile – nu vor germina. Dar tehnologia Terminator este un sistem complex implicînd multe gene introduse care funcționează împreună într-o secvență. Cercetătorii avertizează că Terminator nu va fi eficient 100%. Probabilitatea eșuării acestui sistem înseamnă că nu ar fi o unealtă de încredere pentru „bio-reținere”. Dacă Terminator este folosit pentru „bio-reținere” și eșuează atunci ar introduce riscuri noi și periculoase în securitatea biologică.

Ce impact vor avea semințele Terminator asupra fermierilor?

Terminator este o violare majoră a drepturilor fermierilor de a avea și de a reutiliza propriile semințe. Datorită mișcărilor polenului în prima generație genele Terminator ar putea contamina recoltele fermierilor – fermierii ar putea atunci salva și reutiliza fără să știe semințe care sînt contaminate și care nu vor germina. Aceasta s-ar putea întîmpla de asemenea dacă grîul important conține genele Terminator. Fermierii care depind de ajutorul umanitar pentru mîncare riscă pierderi devastatoare ale culturilor dacă folosesc fără să știe grîu primit pentru mîncare care conține genele Terminator ca semințe pentru recoltă. Terminator ar asigura o strangulare corporativă asupra semințelor și ar rezulta în prețuri ale semințelor mai mari în perioada în care fermierii trec prin cea mai mare criză a veniturilor din istoria agriculturii moderne. Dacă fermierii ar fi forțați să cumpere semințe Terminator în fiecare an costurile i-ar schilodi.

Date oficiale

În 3 martie 1998 Departamentul de agricultură a SUA și producătorii de semințe de bumbac Delta and Pine Land Company au achiziționat patentul SUA cu numărul 5.723.765 pentru „Tehnologia Sistemul de Protecție” (Technology Protection System – TPS). Sistemul pentru manipularea genetică a unui mecanism de sinucidere în semințele generației următoare a fost poreclit tehnologia „terminator”. În 11 mai Monsanto a anunțat intenția de a cumpăra Delta and Pine Co. pentru 1.76 miliarde. Aceasta a fost privită de mulți ca o încercare de a pune mîna pe patentul terminator.

În 15 septembrie 1998 Astra Zeneca a primit patentul SUA cu numărul 5.808.034 pentru propria versiune a tehnologiei terminator. A fost marcat ca „verminator” de vreme ge genele au fost preluate de la șobolanii maronii. Toate cele cinci companii care au dezvoltat semințe MG au solicitat pentru patente pentru propriile versiuni de terminator. În noiembrie 1998 Grupul Consultativ al Cercetării Internaționale al Agriculturii (CGIAR), rețeaua mondială de centre de cercetare pentru înmulțirea plantelor finanțată public, a anunțat că nici unul dintre centrele sale nu va dezvolta „orice tehnologie cu scopul de a preveni germinația.”

În aprilie 1999 Monsanto a anunțat amînarea comercializării terminatorului așteptînd recenzii independente. Astra-Zeneca i-a urmat în luna mai anunțînd că nu vor dezvolta „tehnologii care aibă ca rezultat sterilitatea celei de-a doua generații de semințe”. Pentru moment valul a părut să se întoarcă împotriva terminatorului. Dacă acestor companii li s-ar permite să continue comercializarea acestei tehnologii profitul potențial al caracteristicii terminator ar fi inclus în curînd în toate recoltele MG.

Delta & Pine Land (DPL), cea mai mare companie din lume ce comercializează semințe de bumbac deține în comun trei patente SUA pentru tehnologia Terminator împreună cu Departamentul pentru Agricultura SUA. În octombrie 2005 DPL a cîștigat noi patente Terminator atît în Europa cît și în Canda. De asemenea, compania multinațională pentru producerea semințelor și agro-chimicale Syngenta a cerut un patent canadian pentru cartofi Terminator produși de ea. Dar fermierii indigeni cultivatori de cartofi din Anzii peruvieni au obligat CBAN (Canadian Biotechnology Action Network – Rețeaua de Acțiune Biotehnologică Canadiană) să distrugă patentul.

Moratoriul Global Aprobat!: moratoriul internațional al Conveției Națiunilor Unite despre Diversitatea Biologică a fost aprobat și întărit în martie 2006 datorită presiunilor canadienilor și oamenilor din toată lumea.

Canada încă promovează Terminator: în 2005 guvernul canadian a încercat să întoarcă moratoriul Națiunilor Unite. Un memoriu care a fost adus la cunoștința publicului neoficial a dezvăluit că guvenul se pregătea să lanseze o moțiune care să permită testarea și comercializarea. În martie 2006 presiunea publică a forțat guvernul să fie de acord cu întărirea moratoriului, dar guvernul încă nu a luat o poziție împotriva Terminatorului.

Monsanto licitează pentru a cumpăra Terminator: în august 2006 Monsanto a anunțat că dorește să cumpere Delta & Pine Land, compania americană de producere a semințelor ce dirija teste ale Terminatorului. În 1999 Monsanto a făcut o promisiune publică de a nu comercializa Terminator, dar „Monsanto nu exclude dezvoltarea potențială și folosirea vreuneia dintre aceste tehnologii în viitor.”

Usefull links:

http://www.cban.ca/Resources/Topics/Terminator-Technology

http://www.rafi.ca

http://www.rafi.org

O scurta descriere in imagini a evolutiei calculatoarelor.

BVOX RO SRL este o societate nou înființată ce dorește să transmită experiența decenală în domeniul informatic prin implementarea de tehnologii noi cu soluții la 360°.

În cadrul a două zile, 27 și 28 mai 2009, BVOX RO a susținut în Oradea o prezentare a soluțiilor inovative în domeniile monitorizării gps (monitorizarea flotelor auto și a mărfurilor pe care le transportă), supravegherii video, sistemelor de alarmă și comunicațiilor voip în cadrul unei dezbateri asupra noilor tehnologii.

Program

Ora 9.30 Prezentare BVOX RO

Ora 10.00 Prezentarea aplicației FleetMonitoring, monitorizarea GPS

Ora 10.30 Prezentarea sistemelor de alarmă și supraveghere video

Ora 11.00 Comunicații cu ajutorul tehnologiei VOIP

Ora 12.00 Pauză

Ora 12.30 Discuții și răspunsuri la întrebările participanților

Mai multe informații pe http://www.bvoxro.com/

Poveștile despre ajutoare și companioni artificiali sau încercări de a-i crea au o istorie lungă, dar mașinării în întregime autonome au apărut doar în secolul 20. Cuvîntul „robot” își are originea din cuvîntul ceh pentru muncă forțată sau serv. A fost adăugat de dramaturgul Karel Capek (în piesa sa R.U.R. - Rossum's Universal Robots – Roboții Universali ai lui Rossum care a fost lansată în Praga în ianuarie 1921) unde invețiile robotice ficționale erau asemănătoare monstrului doctorului Frankestein – creaturi realizate prin metode chimice și biologice mai degrabă decît mecanice.

De fapt, într-un eseu scris în 1935, Capek susținea cu tărie că ideea era, totuși, posibilă și, scriind la a treia persoană, a spus:

„Este teribil, pe bune, faptul că el repinge toate responsabilitățile pentru ideea că mașinăriile din metal ar putea înlocui vreodată ființele umane, și că prin intermediul unor cablaje ar putea trezi ceva asemănător vieții, dragostei sau răzvrătirii. El ar putea considera că acest proiect întunecat ar putea să fie o supraapreciere a mașinilor sau o ofensă gravă adusă vieții.”

[Autorul roboților se apără - Karl Capek, Lidove noviny, 9 iunie, 1935, tranducere: Bean Comrada]

În R.U.R. Capek descrie un paradis unde mașinile aduc foarte multe beneficii la început pentru ca în final să aducă o cantitate egală de dezavantaje în forma șomajului și a neliniștilor sociale.

Povestea a avut un succes enorm și a fost pusă repede în scenă de-a lungul Europei și a S.U.A. Tematica R.U.R. a fost, în parte, despre dezumanizaea omului într-o civilizație tehnologică.

Există o oarecare dovadă că cuvîntul robot a fost, de fapt, inventat de Josef, fratele lui Karl, un scriitor în felul său. Într-o scrisoare scurtă Capek menționează că l-a întrebat pe Josef cum ar trebui să-i numească pe muncitorii artificiali din noua sa piesă. Karel a sugerat „labori”, despre care credea că era prea sofisticat, iar fratele lui a murmurat „atunci spune-le roboți” și s-a întors la treaba lui, iar de la un răspuns scurt ne-am ales cu cuvîntul robot.

Dar actualii roboți mecanici ai culturii populare nu sînt prea diferiți de aceste creaturi biologice ficționale.

Robotica este știința și tehnologia roboților și a formatului, producerea și folosirii lor. Roboțica are legătură cu electronica, mecanica și programele de calculator.

De fapt un robot este format din:

- Un dispozitiv mecanic, de exemplu o platformă cu roți, brațe, aripi, picioare sau alte dispozitive de orice fel capabile să interacționeze cu mediul înconjurător

- Senzori pe sau în jurul dispozitivului capabili să simtă mediul înconjurător și să furnizeze informații utile dispozitivului

- Sisteme care procesează informațiile senzoriale în contextul situației curente în care se găsește dispozitivul și dă instrucțiuni dispozitivului de a îndeplini acțiuni ca răspuns la situație

Funcțiile principale sînt în următoarele cîmpuri:

Siguranța: robotica s-a dezvoltat atît pentru a manipula chimicale nucleare și radioactive pentru multe utilizări diferite inclusiv arme nucleare, centrale electrice, curățarea mediului înconjurător, cît și pentru a procesa anumite medicamente sau pentru a controla mașinării grele și/sau periculoase.

Neplăcere: roboții realizează multe sarcini care sînt neplăcute dar necesare, ca de exemplu sudura sau munca unui om de servici.

Repetiție și precizie: liniile de producție de asamblare au fost una din principalele domenii de activitate ale industriei roboticii. Roboții sînt foarte folosiți în producție în diverse cîmpuri ale industriei și, mai încîntător, în explorarea spațială unde cerințele de întreținere minime sînt accentuate.

Platformele mecanice – baza componentelor fizice

Un robot este alcătuit din două părți principale: corpul robotului și un sistem oarecare de inteligență artificială (IA). Multe părți de corp diferite pot fi numite robot. Brațele articulate sînt folosite pentru a suda sau a picta; sisteme de montare și transpotare mută componente în fabrici; iar mașinării robotice gigante mută pămîntul în adîncimea minelor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale roboților în general este comportamenul lor, ceea ce necesită o formă de inteligență. Cel mai simplu comportament a unui robot este mișcarea. De obicei sînt folosit roțile ca mecanism de bază pentru a face un robot să se miște dintr-un loc în altul. Și o oarecare forță, ca electricitatea, este necesară pentru a face roțile să se miște la comandă.

Acționarea

Servomotoarele sînt „mușchii” unui robot, părțile care convertesc energia înmagazinată în mișcare. Cele mai populare servomotoare sînt de departe motoarele electrice, dar mai există multe altele propulsate de electricitate, substanțe chimice și aer comprimat.

 Motoarele

O mare varietate a motoarelor electrice furnizează putere roboților permițîndu-le să miște materiale, componente, unelte sau dispozitive specializate prin mișcări programate diferite. Rata de eficiență a unui motor descrie cîtă electricitate consumată este convertită în energie mecanică. În continuare sînt descrise cîteva dispozitive mecanice care sînt folosite în mod curent în tehnologia robotică modernă.

 Mecanismele de deplasare

Roți dințate și lanțuri: Roțile dințate și lanțurile sînt platformele mecanice care furnizează o metodă puternică și precisă de a transmite mișcarea rotativă dintr-un loc în altul, posibil modificarea ei pe drum. Viteza schimbată între două roți dințate depinde de numărul de dinți ai fiecărei roți. Cînd o roată dințată aflată sub putere trece printr-o rotație completă trage de lanț cu o putere ce depinde de numărul de dinți ai roții.

Scripeți și curele: Scripeți și curele, două alte tipuri de platforme mecanice folosite de roboți, funcționează la fel ca și roțile dințate și lanțurile. Scripeții sînt roți cu un șanț de-a lungul marginii iar curelele sînt cauciucul care face o buclă în jurul scripetelui pentru a se potrivi în șanț.

Cutii de viteze: o cutie de viteze operează pe aceleași principii ca și roțile dințate și lanțurile, fără lanț. Cutiile de viteze necesită toleranțe mai apropiate, de vreme ce în locul folosirii unui lanț larg detașat pentru a transfera forța și a ajusta elementele nealiniate, roțile dințate intră în contact direct între ele. Exemple de cutii de viteze pot fi găsite la transmisia într-o mașină, mecanismul de temporizare din ceasul bunicului și furnizorul de hîrtie la imprimanta ta.

Surse de alimentare

Sursele de alimentare sînt în general furnizate de două tipuri de baterii. Bateriile principale sînt folosite o dată și apoi aruncate, bateriile secundare operează (de cele mai multe ori) cu ajutorul unei recții chimice reversibile și pot fi reîncărcate de cîteva ori. Bateriile principale au o mai mare densitate și o rată de descărcare mai mică. Bateriile secundare (reîncărcabile) au mai puțină energie decît bateriile principale, dar pot fi reîncărcate pînă la o mie de ori depinzînd de chimia lor și de mediul lor înconjurător. În mod normal prima folosire a unei baterii reîncărcabile oferă 4 ore de operare continuă la o aplicație sau robot.

Controlul electronic

Există două platforme hardware majore într-un robot. Platforma mecanică de voltaje neregulate, putere și vîrfuri de cîmp electromagnetic și platforma electronică de putere curată și semnale de 5 volți. Aceste două platforme trebuie să fie conectate pentru ca logica digitală să controleze sistemele mecanice. Componenta clasică pentru asta este un releu pod. Un semnal de control generează un cîmp magnetic în bobina releului care închide fizic un întrerupător. MOSFET-urile, de exemplu, sînt întrerupătoare foarte eficiente din silicon disponibile în multe dimensiuni ca tranzistorul care poate opera ca un releu în stare solidă pentru a controla sistemele mecanice.

Pe de altă parte, roboții de dimensiuni mai mari pot necesita un motor PMDC în care valoare rezistenței „on” a MOSFET-urilor Rds(on) rezultă creșteri mari a căldurii disipate pe procesor, aceasta reducînd significant temperatura la cald a procesorului. Temperatura de joncțiune în interiorul MOSFET-ului și coeficienții de conducție ai pachetului MOSFET și temperatura de scufundare sînt alte caracteristici importante ale motoarelor PMDC.

Programele de control a robotului cu sursă deschisă

OROCOS (Open RObot COntrol Software – Programele deschise de control a roboților) este un efort de a porni un proiect pentru realizarea unui program cu sursă deschisă de control a roboților. Discuții largi sînt susținute despre ce fel de experiență, cod și unelte pot fi refolosite din alte proiecte, ce standarde deschise ar trebui integrate în proiect și ce structură organizațională este cea mai potrivită pentru proiect. Ținte ale proiectului sînt dezvoltarea de programe de control a roboților așa cum urmează:

- Sub formă de sursă deschisă și/sau licență(e) pentru programe gratuite

- Cît mai modular posibil

- De cea mai înaltă calitate (atît din perspectivele ingineriei technice cît și a programării)

- Independente de (dar compatibile cu) producătorii de roboți comerciali

- Pentru toate tipurile de dispozitive robotice și platforme de calculator

- Localizat petru toate limbajele de programare

- Conține componente software configurabile din cinematică, dinamică, planificare, senzorial, control, interfețe hardware, etc.

Proiectul țintește în a deveni mai mult decît doar o copie a controlorilor roboților comerciali existenți sau a pachetelor de simulare/programare a roboților. Proiectul OROCOS vrea să dezvolte biblioteci ce pot fi partajate, componente ce pot rula singure (uneori sînt denumite agenți software) și un mediu de lucru în timp real configurabil din care se elimină și controlează toate sistemele robotice distribuite. Aceste tipuri de proiecte sînt folositoare în cîteva feluri:

- Pentru reutilizarea codului

- Pentru folosirea ca și sub-sistem independent

- Pentru copierea structurii lor organizaționale

- Pentru învățarea din experiența gestionării unui proiect cu sursă deschisă

- Pentru construirea și dezvoltarea unui program (software) extensibil și reutilizabil

O scurtă istorie:

Primul secol al erei creștine și mai devreme

Semnificație: Descrierile a mai mult de 100 de mașinării și automate, inclusiv a unui motor de foc, organ de vînt, o mașinărie operabilă cu monezi și a unui motor pe bază de abur, apar în Pneumatica și Automata de Heron din Alexandria

Inventator: Ctesibius, Philo din Bizanț, Heron din Alexandria și alții

1206

Semnificație: Automat Umanoid programabil

Numele: Barcă cu patru muzicieni Inventator: Al-Jazari

circa 1495

Semnificație: Planuri pentru un robot umanoid

Numele: Cavaler mecanic Inventator: Leonardo da Vinci

1738

Semnificație: Rață mecanică care era capabilă să mănînce, să bată din aripi și să excreteze

Numele: Rață capabilă de digestie Inventator: Jacques de Vaucanson

anii 1800

Semnificație: Jucăriile mecanice japoneze care serveau ceai, trăgeau cu arcul și pictau

Numele: Jucării Karakuri Inventator: Tanaka Hisashige

1921

Semnificație: Primele automate ficționale numite „roboți” apar în piesa R.U.R.

Numele: Roboții universali din Rossum Inventator: Karel Capek

anii 1930

Semnificație: Robotul umanoid etalat la Bîlciul Mondial din 1939 și 1940

Numele: Elektro Inventator: Westinghouse Electric Corporation

1948

Semnificație: Roboți simpli etalînd comportament biologic

Numele: Elsie și Elmer Inventator: William Grey Walter

1956

Semnificație: Primul robot comercial al companiei Unimation fondată de George Devol și Joseph Engelberg bazat pe patentele lui Devol

Numele: Unimate Inventator: George Devol

1961

Semnificație: Primul robot industrial instalat

Numele: Unimate Inventator: George Devol

1963

Semnificație: Primul robot paleți

Numele: Palletizer Inventator: Fuji Yusoki Kogyo

1973

Semnificație: Primul robot industrial cu șase axe conduse electromagnetic

Numele: Famulus Inventator: Kuka Robot Group

1975

Semnificație: Braț cu manipulare universală programabil, un produs Unimation

Numele: Puma Inventator: Victor Scheinman

Roboți industriali

Chiar dacă nu au o formă umanoidă, mașinării cu comportament flexibil și cîteva atribute fizice umane au fost dezvoltate în industrie. Primul robot staționar industrial a fost programabilul Unimate și brațul hidraulic capabil de a ridica greutăți controlat electronic care putea repeta secvențe arbitrare de mișcări. A fost inventat în 1954 de către inginerul american George Devol și a fost dezvoltat de către Unimation Inc., o companie fondată în 1956 de către inginerul american Joseph Engelberger. În 1959 un prototip al lui Unimate a fost introdus într-o fabrică de turnare prin injecție a corporației General Motors (GM) în Trenton, New Jersey. În 1961 Condec Corp. (după ce a cumpărat Unimation în anul anterior) a furnizat prima linie de producție robotizată unei fabrici GM; avea sarcini neplăcute (pentru oameni) de a prelua și de a depozita bucăți de metal încins de la o mașinărie cu turnare prin injecție. Brațele Unimate continuă să fie dezvoltate și vîndute sub licență în toată lumea, industria automobilistică rămînînd cel mai mare client.

Pornind de la acea idee, roboții s-au dezvoltat în forme și formate variate pentru a îndeplini sarcini diferite. Interacțiunea cu mediul înconjurător s-a îmbunătățit considerabil.

Simțirea - Atingere

Roboții și protezele pentru mîini curente primesc mult mai puține informații tactile decît mîna umană. Cercetările recente au dezvoltat o rețea de senzori tactili care imită proprietățile mecanice și receptorii de atingere ai degetelor umane. Rețeaua de senzori este construită ca un nucleu rigid înconjurat de un fluid condictor în interiorul unei pieli elastomerice. Electrozii sînt montați pe suprafața nucleului rigid și sînt conectați la un dispozitiv de măsurare a impedanței din interiorul nucleului. Cînd pielea artificială atinge un obiect calea fluidă din jurul electrodului este deformată, producerea impedanței schimbă harta forțelor receptată de la obiect. Cercetătorii se așteaptă ca o funcție importantă ca degetele artificiale să ajusteze strînsoarea robotică pentru a ține obiectele.

Interacțiunea cu mediul și navigarea

Roboții necesită de asemenea hardware de navigare pentru a putea anticipa mediul lor înconjurător. În mod special evenimentele neprevăzute (de exemplu oameni și alte obstacole care nu sînt staționare) care pot cauza probleme sau coliziuni. Unii roboți avansați ca și ASIMO, EverR-1, robotul Meinu au hardware și software pentru navigarea roboților bună în mod special. De asemenea, mașinile cu control propriu, mașina fără șofer a lui Ernst Dickmanns și noile intrări din DARPA Grand Challenge sînt capabile să simtă bine mediul lor înconjurător și să facă decizii de navigare bazate pe aceste informații. Cei mai mulți roboți includ în mod obișnuit un dispozitiv de navigare GPS cu puncte de traseu, împreună cu radar, uneori combinate cu alte date senzoriale precum LIDAR, camere video și sisteme de ghidare inerțială pentru o navigare mai bună între punctele de pe traseu.

Manipularea

Roboții care trebuie să muncească în lumea reală necesită anumite căi de manipulare a obiectelor; ridicare, modificare, distrugere sau orice altceva ce are un efect. De aceea 'mînile' unui robot sînt de cele mai multe ori denumite executantul terminal, în vreme ce brațele sînt denumite manipulatoare. Cele mai multe brațe robotice au executanți ce pot fi înlocuiți, fiecare permițîndu-i să realizeze anumită grupă de sarcini. Unele au manipulatoare fixe care nu pot fi înlocuite în vreme ce unii au maniplatoare cu un scop foarte general, de exemplu o mînă umanoidă.

Roboții ce se rostogolesc

Pentru ușurință, cei mai mulți roboți mobili au patru roți. Totuși, unii cercetători au încercat să creeze roboți cu roți mai complecși cu una sau două roți. Filmele sf au propus roboți motocicletă, ca și cei care apar în ultimul film Terminator („Terminator Salvation”).

Roboți care umblă

Mersul este o problema dificilă și dinamică de rezolvat. Cîțiva roboți au fost construiți și merg bine pe două picioare, totuși nici unul nu a fost încă realizat astfel încît să fie atît de robust ca un om. Mulți alți roboți au fost construiți astfel încît să meargă pe mai mult de două picioare pentru că acești roboți sînt mult mai ușor de construit. Hibrizii au fost de asemenea propuși în filme precum „I robot”, care umblă pe două picioare și apoi schimbă la patru (mîini și picioare) cînd țîșnesc într-un sprint. De obicei roboții pe două picioare pot umbla bine pe podele plate și pot ocazional să meargă pe scări. Nici unul nu poate umbla pe teren stîncos, denivelat.

Zborul

Un unui avion de linie modern este, în principiu, un robot zburător cu doi oameni pentru gestionarea lui. Auto-pilotul poate control avionul în fiecare etapă a călătoriei inclusiv decolarea, zborul normal și chiar aterizarea. Alți roboți zburători sînt nelocuiți și sînt cunoscuți ca și vehicule aeriene fără oameni (unmanned aerial vehicles – UAVs). Ei pot fi mai mici și mai ușori fără un pilot uman la bord și zboară în teritorii periculoase pentru misiuni militare de supraveghere. Unii pot chiar să lanseze armament asupra țintelor la comandă. UAV-urile sînt de asemenea dezvoltate pentru a lansa asupra țintelor automat, fără a avea nevoie de o comandă de la un om. Totuși, este improbabil ca acești roboți să ajungă să fie folosiți în viitorul apropiat din cauza problemelor de ordin moral implicate. Alți roboți zburători conțin rachete de croazieră, Entomopter și robotul elicopter Epson micro. Roboți ca și Air Penguin, Air Ray și Air Jelly au corpuri mai ușoare decît aerul propulsate de vîsle și ghidate prin sonar.

Șerpuire

Cîțiva roboți șerpi au fost dezvoltați cu succes. Imitînd felul în care se mișcă șerpii adevărați, acești roboți pot naviga în spații foarte restrînse semnificînd că într-o zi ar putea fi folosiți pentru a căuta oameni captivi în clădiri prăbușite. Robotul șarpe japonez ACM-R5 poate naviga atît pe pămînt, cît și în apă.

Patinajul

Un mic număr de roboți patinatori au fost dezvoltați, unul dintre ei fiind un dispozitiv patinator și umblător multi-mod, Titan VIII. Are patru picioare cu roți fără tracțiune și poate păși și rostogoli. Alt robot, Plen, poate folosi o placa de patinaj în miniatură și role și poate patina peste un desktop.

Urcușul

Au fost folosite cîteva abordări diferite pentru a dezvolta roboți care au abilitatea de a urca suprafețe verticale. O abordare imită mișcările unui alpinist uman pe un perete cu proeminențe; ajustarea centrului masei și mișcarea fiecărui membru pe rînd pentru a cîștiga forță a pîrghiei. Un exemplu al acestei abordări este Capuchin, construit de universitatea Stanford, California. Altă abordare folosește metoda perniței specializate de pe degetele de la picioare ai șopîrlei geko cațărătoare pe pereți care poate alerga pe suprafețe netede ca sticla verticală. Exemple ale acestei abordări includ Wallbot și Stickybot. O a treia abordare este de a imita mișcarea unui șarpe cățărîndu-se pe un stîlp.

Înnotul

Este calculat faptul că atunci cînd înnoată unii pești pot atinge o eficiență a propulsiei mai mare de 90%. Mai mult, ei pot accelera și manevra mult mai bine decît orice navă sau submarin create de om și produc mai puțin zgomot și disturbare a apei. De aceea, mulți cercetători care au studiat roboții subacvatici ar dori să copieze acest tip de locomoție. Exemple notabile sînt peștele robotic al Essex University Computer Science și robotul Tuna construit de institutul de robotică aplicată pentru a analiza și modela matematic mișcarea thunniformă. Aqua Penguin, realizat și construit de Festo din Germania, copiază forma fusiformă și propulsia „înotătoarelor” frontale ale pinguinilor. Festo a construit de asemenea Aqua Ray și Aqua Jelly care emulează locomoția peștelui manta ray și a moluștei.

Interacțiunea umană

Dacă roboții vor urma să lucreze efectiv în cămine și alte medii ce nu aparțin industriei, modul în care ei sînt programați să își îndeplinească sarcinile și în mod special cum vor fi făcuți să se oprească la comandă vor fi de importanță critică. Oamenii care vor interacționa cu ei ar putea avea pregătire minimă în robotică sau chiar deloc, așa că orice interfață va trebui să fie intuitivă. Autorii de știință și ficțiune presupun de obicei că roboții vor fi în cele din urmă capabili să comunice cu oamenii prin vorbire, gesturi și expresii faciale în loc de a comunica printr-o interfață gen linie de comandă. Chiar dacă vorbirea ar fi cea mai naturală formă de a comunica pentru oameni, este destul de nenaturală pentru un robot. Ar putea să treaca ceva timp pînă cînd roboții vor interacționa atît de natura ca ficționalii C-3PO sau Terminatorii.

Cercetarea roboților

O mare parte din cercetarea în robotică nu se canalizează spre anumite sarcini industriale ci pe investigarea noilor tipuri de roboți, moduri alternative de a gîndi despre sau a crea roboți și noi metode de a-i construi.

O inovație nouă particulară în realizarea roboților este alcătuită din proiectele de roboți cu sursă deschisă. Pentru a descrie nivelul avansării unui robot poate fi folosit termenul Generația de roboți. Acest termen a fost folosit prima oară de către profesorul Hans Moravec, pionier în cercetarea roboților mobili și cercetător principal la/fondator al Institutului de robotica de la Universitatea Carnegie Mellon pentru a descrie evoluția viitoare a tehnologiei roboților.

Prima generație de roboți, așa cum Moravec a prezis în 1997, o generație de „roboți universali” capabili în general – roboții „servitori” va fi capabilă să ruleze programe aplicații pentru multe treburi casnice simple și ar trebui să aibă capacitatea intelectuală (puterea mentală și comportamentul inflexibil) comparabilă probabil cu a unei șopîrle (sau altei reptile mici similare) și ar trebui să devină disponibile în 2010.

Conform predicțiilor lui Moravec, în 2015 roboții utilitari vor găzdui programe pentru cîteva sarcini. „Roboți utilitari” mai largi cu brațe manipulatoare capabili de a rula diferite programe ar putea urma roboților casnici cu un singur scop. Zecile de miliarde de calcule pe secundă vor suporta competențe inflexibile și înguste, probabil comparabile cu îndemînarea unui amfibian, ca o broască.

Pentru că prima generație de roboți ar fi, totuși, incapabilă să învețe, profesorul Moravec prezice că a doua generație de roboți ar fi o îmbunătățire a primei și ar deveni disponibil în 2020 cu o inteligență probabil comparabilă cu a unui șoarece. Competențele roboților vor deveni comparabile cu a mamiferelor mai mari. În deceniile ce vor urma primilor roboți universali, o a doua generație cu capacitate cerebrală și abilități cognitive asemănătoare cu a mamiferelor vor apărea. Ei vor avea un mecanism de învățare condiționată și vor naviga printre căi alternative în programele lor aplicate pe baza experienței trecute, adaptîndu-se treptat la circumstanțele lor speciale.

A treia generație de roboți (aproximativ anii 2030) ar trebui să aibă inteligența comparabilă cu a primatelor mici și să mențină modele fizice, culturale și psihologice ale lumii lor pentru a repeta și a optimiza mental sarcinile înainte de a le executa fizic.

A patra generație, roboți asemănători cu oamenii cu inteligență umană vor abstractiza și raționa de la modelul lumii. Maravec nu prezice așa ceva înainte de 2040 sau 2050.

A doua inovație nouă particulară este Robotica evoluționară. Este o metodologie care folosește calculul evoluționar pentru a ajuta realizarea roboților, special forma corpului sau controlorii mișcării și comportamentului. Într-un mod similar evoluției naturale, unei mari populații de roboți îi este îngăduit să intre într-o formă de competiție, sau abilitatea lor de a îndeplini o sarcină este măsurată folosind o funcție potrivită. Aceia care se comportă cel mai rău sînt îndepărtați din cadrul populației și înlocuiți de un nou grup care comportamente noi bazate pe acelea ale învingătorilor. De-a lungul timpului populația se îmbunătățește și, într-un tîrziu, un robot satisfăcător ar putea să apară. Asta se întîmplă fără nici o programare directă a roboților de către cercetători. Cercetătorii folosesc această metodă atît pentru a crea roboți mai buni cît și pentru a explora natura evoluției. Pentru că acest proces necesită de obicei simularea a multe generații de roboți, tehnica poate fi derulată în întregime sau în mare parte în simulator, apoi urmînd a fi testată pe roboți reali atunci cînd algorimii evolutivi sînt suficient de buni. Acum există peste 1 milion de roboți industriali muncind din greu pe glob, iar Japonia este țara care are cea mai mare densitate de utilizare a roboților în industria de producție.

Conform lui Hans Moravec, creațiile noastre robotice evoluează similar evoluției vieții pe Terra, doar că la viteză foarte mare. Conform calculelor lui, la mijlocul secolului nici o sarcină umană, fizică sau intelectuală, nu va fi mai prejos de posibilitățile roboților. Dacă Moravec are dreptate în predicțiile lui, nu va trece mult pînă ce roboții vor avea gîndire. Cu avansul zilnic din comunitatea roboticii, s-ar putea întîmpla chiar mai repede. Vor putea să gîndească autonom și inteligența și capacitățile roboților vor egala (și foarte probabil vor întrece rapid) orice capacitate umană.

Această posibilitate mare aduce în atenție întrebarea: ce se va întîmpla atunci cînd roboții vor deveni superiori creatorilor lor? Filmele științifico-fantastice au „studiat” problema de ceva timp prin intermediul unor povești diferite și foarte variate: populara „preluare a roboților” sau evoluția oamenilor în roboți avansați, combinînd organicul cu anorganicul sau chiar scăpînd de țesuturile biologice și devenind în întregime roboți anorganici dar păstrîndu-și entitățile. Această idee pare foarte îndepărtată, dar oricare ar fi varianta de viitor, ne așteaptă schimbări. Pînă acum calculatoarele organice (viața vie) au avut supremația absolută pe această planetă, dar asta e pe cale să se schimbe.

Locații utile:

http://www.ibm.com/developerworks/linux/library/l-rob.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Robotics

"Daca te suna cineva cu numar ascuns si-ti spune ca e de la orange si ca datorita fidelitatii tale pt aceeasi bani iti da mai multe minute, si-ti mai spune sa formezi *100#4# si un numar de telefon, n-o face ca ii reincarci respectivului cartela, si e vorba de sume mari nu 7 euro, de la 75 de euro in sus, anunta si alte cunostinte care au orange...mesaj primit,da mai departe!...masszzz...dar chiar e important"

Acesta e prin definiție un "spam", dar ridică o problemă comună: păcălelile cu minute gratuite/premii prin care unii caută să își încarce cartelele preplătite din rețelele de telefonie mobilă. Culmea e că sînt destui fraieri care le cad în plasă. Am să revin asupra subiectului, dar ideea (primul lucru) la care trebuie să vă gîndiți cînd vă contactează cineva pe subiectul asta e următoarea: rețelele de telefonie nu fac promoții sunîndu-i pe clienți și oferindu-le personal cîștiguri de orice fel. Sau cel puțin nu au făcut-o pînă acum.

Si uite ăsta e motivul pentru care ai nevoie de o decizie umană atunci cînd ai prea multă tehnologie sub fund. :) (vezi poza)