|
"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
|
19 octombrie 2010 - Dan-Marius Sabau
Nu vreau să abordez subiectul jurnalului (blog-ului, dacă ar fi să folosesc un termen la modă) ca o afacere, deși sînt destul care și-au făcut un jurnal și cîștigă (mai mult sau mai puțin) bine de pe urma lui. În România sînt destul de puțini, dar numărul lor crește vertiginos pe măsură ce te îndepărtezi de țară (virtual, pe rețea, sau în lumea senzorială). Subiectul acestui articol (sau opinii, sau note, spuneți-i cum vreți) este altul: modul în care jurnalele completează o afacere. O vorbă încă la modă spune că "dacă nu ești pe internet nu exiști". Nu îi dau în întregime dreptate, încă mai există pe la noi destule firme mici care nu au tangență cu rețeaua mondială și nici nu-și propun așa ceva, dar internetul este o rețea foarte utilă în momentul în care vrei să ieți din cartierul/satul în care îți desfășori activitatea și vrei ca lumea să audă de tine. Cît mai multă lume, cît mai departe și, dacă se poate, cît mai mult numai de bine. Gura tîrgului, adică metoda antică de popularizare, folosită pînă dincolo de epuizare, rămîne la fel de eficientă ca întotdeauna și s-a extins deja și pe rețea: forumurile, pe vremuri, rețelele de socializare mai recent, sînt pline de bîrfe și de zvonuri mai mult sau mai puțin veridice. Un alt aspect al activității pe rețea, unul care practic a explodat în ultimii ani, este cel al jurnalelor. De aceea vreau să extind un pic vorba asta la modă și să spun că "dacă nu ai blog nu exiști", va rămîne de văzut în ce măsură este valabilă. Acum este banal chiar să faci unul folosind oricare dintre sistemele de "blogging" existente (wordpress, blogspot, yahoo, ablog, etc) să îți faci un cont acolo și să începi să scrii, e vorba doar de cîteva minute. Configurarea unui jurnal (pentru că deseori nu este suficient doar să-l faci și atît - modul de organizare a informațiilor ajută foarte mult la partea de optimizare pentru motoarele de căutare) și conținutul lui (adică ce pui acolo și modul în care scrii) sînt altă mîncare de pește, și deseori se dovedește a fi mult mai dificil decît la prima vedere. Nu te va citi nimeni dacă scrii numai abureli și, mai rău, faci o mulțime de greșeli ca ultimul agramat în textele tale. Dar, dincolo de necesitatea unui standard al calității, jurnalele au ajuns să "muște" o bucată bună din halca de activitate a ziarelor (atît în lumea virtuală cît și cea senzorială) și nu doar din perspectiva în care mulți jurnaliști au preferat să își facă propriul blog. Mulți cititori au ajuns să citească jurnalele de profil (social, politic, tehnologie, calculatoare, medicină, etc) în detrimentul ziarelor care doar preiau informații din mai multe părți, le combină în cîteva pagini, și le "expediază" mai departe în formatul specific. Mai mult: toate ziarele mari sînt supuse unor constrîngeri din punct de vedere economice, ele TREBUIE să vîndă publicitate în paginile lor, și politice... nu este deloc o noutate că politicul caută să acapareze mijloacele de informare în masă pentru a-și face un public fidel. Pentru cei care întrețin un jurnal aceste constrîngeri sînt mult mai lejere: sînt constrînși doar de existența (sau nu) a publicității pe paginile lor și a temei jurnalelor lor... Este foarte important să ai o temă anume (sau mai multe) pentru jurnal și să te ții de ea (ele), dacă o faci bine vei atrage mai mulți vizitatori și, indirect, mai mulți bani de pe urma publicității. Revenind la tema articolului, orice afacere serioasă are o pagină pe rețea: fie este o pagină de prezentare, fie că este un magazin virtual, fie că este o pagina dedicată unei anumite activități online. Dar cea mai mare parte a acestor pagini web sînt impersonale sau foarte impersonale, nu oferă decît strictul esențial și atît. De multe ori este suficient, iar firmele respective au succes cu pagina respectivă. Dar tendința modernă este de a căuta informații cît mai multe despre o firmă cu care intri în contact sau despre care vrei să afli cît de serioasă este. În general orice firmă care are o activitate oarecare lasă urme și pe rețea, prin opiniile pe care le au alții despre ei sau pur și simplu prin informațiile publice care o au ca subiect (cifra de afaceri, proprietari, formă de activitate, adresă, etc - toate sînt informații publice, doar să știi unde să cauți). Din punctul meu de vedere adăugarea unui strop de personalitate, de activitate umană și de istorie nevăzute a firmei prin intermediul unui jurnal nu poate decît să ajute afacerii. Descrierea activității prin intermediul unor articole (nu neaparat dese, dar este esențial să fie periodice) ajută pentru aducerea de vizitatori și potențiali clienți. Descrierea unor probleme de care s-au lovit angajații (fie profesionale, fie în relații cu statul sau cu alte firme, fie probleme birocratice) îi va face pe oameni să învețe din acele experiențe și să aducă un surplus de imagine bună afacerii. Ca să nu mai vorbesc de optimizarea pentru motoarele de căutare, un jurnal poate face miracole unor afaceri care nu prea au fost promovate ori s-au folosit metode ineficiente (ca să nu spun proaste) de promovare. Unul dintre punctele forte care a ajutat la răspîndirea jurnalelor pe rețea este gratuitatea creării unui cont, indiferent de sistemul de "blogging" folosit, și faptul că wordpress-ul, de exemplu, a realizat un sistem gratuit, ușor de de exportat pe propriul domeniu și de întreținut din punctul de vedere al modului de funcționare (nu sînt în întregime obiectiv pentru că sînt de meserie programator și activez de ceva vreme pe rețea, este ușor din punctul meu de vedere dar pentru un începător așa ceva se poate dovedi foarte greu). Un asemenea jurnal este ușor de adăugat ca parte a paginii unei afaceri, iar întreținerea lui din punctul de vedere al conținutului (articolele, textele, imaginile, filmulețele adăugate) este foarte facil și o poate face oricine.
25 septembrie 2009 - Dan-Marius Sabau
Categoria: promovare;
Imobiliare Ungaria are începînd de ieri un jurnal Wordpress. Motivul acestuia este de a vă informa despre acțiunile, ofertele și articolele lor și articolele din mass-media despre ei. Stai aproape și află despre cea mai bună metodă de a găsi casa ta ideală în Ungaria.
15 septembrie 2009 - Dan-Marius Sabau
Categoria: promovare;
Locatia: http://www.imobiliareungaria.ro
IMOBILIARE UNGARIA intermediază vînzarea de case, imobile și terenuri situate în județul Hajdu-Bihar, în zona frontierei Borș/Artand, aproape de Oradea. Există posibilitatea accesarii unui credit ipotecar din Ungaria. Se adresează tuturor locuitorilor României, dar și românilor din toată lumea. NOU!!!! Programul PRIMA CASA pentru cetățeni români în Ungaria!!!! Oferte speciale: terenuri intravilane de la 1 EURO/MP! Case de la 5000 EURO! Contact: http://www.imobiliareungaria.ro Telefon 0745149403
14 septembrie 2009 - Dan-Marius Sabau
Categoria: articole diverse; promovare;
Pentru a marca împlinirea a 400 de ani de la folosirea primului telescop astronomic, de către Galileo Galilei (aniversare oficializată de UNESCO drept Anul Internațional al Astronomiei) și a 40 de ani de existență a fandomului românesc de science fiction, Filiala Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici din România le propune tuturor creatorilor profesioniști din țară să participe la organizarea unei expoziții tematice sub sigla "Astrele, spațiul cosmic și artele vizuale". Expoziția, care va avea și caracter de concurs, urmează să fie găzduită la galeriile Palatului Administrativ Timiș (etajele II și III), în perioada 22 octombrie - 15 noiembrie, curator fiind desemnat vicepreședintele Filialei UAP Timișoara, pictorul Sorin Nicodim. Competiția artistică este deschisă tuturor artiștilor plastici din țară, indiferent de genul practicat, aceștia putând să să ia parte cu cel mult două lucrări de autor, executate în ultimii cinci ani, cu dimensiuni maxime de 100x100 cm. Termenul limită de depunere a lucrărilor (care trebuie însoțite de o fotografie color tip carte poștală sau de o reproducere pe suport digital în JPG/CD, precum și de un scurt CV al autorului) este de 19 octombrie, până la orele 17, adresa de contact fiind Uniunea Artiștilor Plastici din Timișoara, str. George Enescu nr. 1, 300022, tel. 0256.492202. Taxa de participare este 30 de lei, în contul căreia fiecare participant va primi câte un exemplar din catalogul expozițional.
09 septembrie 2009 - Dan-Marius Sabau
Categoria: articole diverse; promovare;
Am fost invitat de curînd să mă alătur unui grup de pe yahoo. După citirea descrierii grupului am acceptat. Mi se pare o idee bună. Descrierea arată astfel (poate vă interesează și pe voi): Grup dedicat persoanelor din Timisoara si imprejurimi care doresc sa "recicleze" prin a dona anumite obiecte in loc sa le arunce. Exemple: carti, mobila veche, patutul/caruciorul de care nu mai aveti nevoie, piese de calculator, etc; fiecare avem ceva de care la un moment dat am vrea sa scapam, dar ne doare sufletul sa il punem in gunoi. Grupul este deschis si organizatiilor non-profit care doresc sa beneficieze de donatii. Principiul de baza este ca obiectele sa fie donate *gratuit* si sa fie *legale*. Grupul este afiliat retelei globale "Freecycle(TM)" (www.freecycle.org).
Scopul declarat al grupului este:
08 septembrie 2009 - Dan-Marius Sabau
Impresia pe care mi-o fac reclamele din ultimul timp este că pe multi i-a apucat nebunia de la sfîrșit de vară. Nu știu dacă canicula și zilele lungi de vară și-au pus amprenta pe mințile unora scăzînd coeficientul de inteligență (presupunînd că l-au avut vreodată) sau e doar un rezultat al disperării crizei economice. Există cîteva reclame care mi-au atras atenția: Altex s-a apucat de arheologie! În seara aceasta, în pauza meciului Franța-Romania de pe TVR 1 am fost difuzată o reclamă antică și de demult cu un nebun a căruit tratament împotriva cumpărăturilor. Nebun trebuie să fii să te duci să cumperi de la Altex... au produse bune, dar prețuri mari. Mai ales dacă iei pe credit... nu că ar fi ceva neobișnuit în economia româească. Revenind la reclamă, nu am găsit nimic remarcabil la ea nici cînd a apărut prima oara... iar acum cu atît mai puțin. Atunci au mizat pe faptul că pe români îi va apuca nebunia cumpărăturilor, cu un oarecare succes. Cosmote și campania pentru copii proști Prima oara cind am văzut reclama cu tipul "Imi reincarc cartela ca s-o sun pe Mirela" a fost hilar, însă doar prima oară. Credeam că o fi făcut cineva o greșeală și-au dat o parodie a vreunui film de groază la ora nepotrivită. Apoi mi-am dat seama că era o reclamă pe bune. Nu știu cine a făcut-o pentru cei de la Cosmote, dar nici nu vreau cu adevărat să aflu... Tot ce pot sa spun sigur este ca atunci cînd aud că începe reclama asta la tembelizor las tot ce fac și schimb postul tv... sau sting aparatul. Reclama e prea oribilă pentru a fi urmărită repetat. Secvența video de mai jos este un foarte bun exemplu de anti-reclamă, și este probabil cea mai proastă din campania pe care Cosmote a inițiat-o în ultimele săptămîni. Se adresează publicului tînăr și fără minte. O altă reclamă de-a lor, Verde stop, cu o tipă faină ieșind din bazin, nu e cu mult mai interesantă. Singurul lucru ce iese în evidentă e tînăra, evident dotată, frumoasă și cu simțul umorului cam deplasat (se tăvălește de rîs la o poantă care mie mi-a scăpat). Pe ea s-a pus accentul, probabil s-au gîndit ca tinerii în călduri vor da năvală să cumpere cartele, să facă abonamente, etc. Băăăăăăăiiii, care mi-ai distrus mașina!!!! O reclamă cu și pentru șmecherii coborîți dintr-un copac. Oricare copac, n-are importanță... asuprirea maimuțicilor de către urangutani și gorile cu o oarecare urmă de simț artistic prost direcționat este universală. Copacii cam lipsesc în jungla urbană a Bucureștilor, dar pot fi desenați cu niste grafitti, nu-i așa? După cum se prevede urmărind știrile, în cîțiva ani copacii ăia desenați vor fi singura amintire a parcurilor din București. Cosmote are deja o tradiție de a își mula reclamele după gura lumii (vezi reclamele emo), dar agenția de publicitate Cohn&Jansen a cam dat-o în bară în ultimul timp....
27 august 2009 - Dan-Marius Sabau
Prima oara cind am văzut reclama a fost hilar, însă doar prima oară. Credeam că o fi făcut cineva o greșeală și-au dat o parodie a vreunui film de groază la ora nepotrivită. Apoi mi-am dat seama că era o reclamă pe bune. Nu știu cine a făcut-o pentru cei de la Cosmote, dar nici nu vreau cu adevărat să aflu... Tot ce pot sa spun sigur este ca atunci cînd aud că începe reclama asta la tembelizor las tot ce fac și schimb postul tv... sau sting aparatul. Reclama e prea oribilă pentru a fi urmărită repetat. Secvența video de mai jos este un foarte bun exemplu de anti-reclamă.
26 august 2009 - Dan-Marius Sabau
Articolul de față începe cu o poveste frumoasă, optimistă, dar totuși, doar o poveste. Eroii ei sînt doi tineri potenți, Adi și Petru, care s-au gîndit să înceapă o afacere împreună. E criză, li s-a spus, dar ei știau că ideile lor erau excelente și că puteau face față crizei. În plus, aveau avantajul tehnologiei italiene și prietenilor din cizma Europei în care unul dintre acești tineri era stabilit. Au adunat niște cunoștințe și prieteni și au făcut o prezentare și pe la noi, pe meleagurile de pe malul Crișului Repede. Au găsit o cămăruță dintr-o clădire veche, dar într-un loc central, aproape de cetate, și au început să povestească de pe sisteme de protecție, camere video, sisteme de urmărire prin GPS și convorbiri internaționale la un cost foarte mic. Idei bune, valabile. Dar pînă la urmă, săptămîni și luni mai tîrzîu, totul s-a terminat în coadă de pește, și, în ciuda tentativelor repetate de a se face cunoscuți, nici naiba nu a mai auzit de ei. Să fi fost de vină abordarea greșită? Sau poate marea și semeță criză de care se plînge toată lumea? Să fi fost lipsa de comunicare sau absența oricărei promovări a produselor proprii? Sau poate că toate acestea împreună. Aparent, mai sînt unii care își închipuie că o invitație a managerilor sau a specialiștilor IT a cîtorva firme din Oradea, sau oricare alt oraș de altfel, le poate asigura măcar un proiect mare, sau a unor proiecte mai mici. Teoretic se poate, dar e nevoie de o ofertă pur și simplu BETON pentru așa ceva. Sau niște bani de aruncat pentru a testa produsele unei firmă practic necunoscute, și nu cred că există cineva prin zonă care să își permită așa ceva. Om fi trecînd printr-o criză supra-evaluată, dar totuși, e criză. Iar românii nu prea se aruncă pe orice ofertă, e scris în codul lor genetic. Aparent, mai sînt unii care cred că vorba zboară de la o persoană la alta despre produsele extraordinare sau oferta deosebită a unei firme. Și ar avea dreptate să creadă asta, dar este valabil doar în cazul firmelor care sînt deja cunoscute. Ca să vă dau un exemplu, în seara asta este concertul Madonnei. E o cîntăreață de renume mondial, și cu toate acestea, promovarea care i-a fost făcută la nivel național din ultimele luni a fost chiar agresivă. Nimeni nu vorbește despre tine dacă nu te cunoaște, și nu cred să fie mai mult de cîțiva care să știe de Bvox sau de http://www.bvoxro.com. La prezentarea de acum cîteva luni nu a fost prezentată presa, și nici n-am remarcat vreo mențiune în mass-media despre firma respectivă. Pe de altă parte, la cîte mesajele nesolicitate (adică spam, mai pe englezește) am primit de-a lungul timpul (filtrînd mesajele porno sau de mărire a vreunei părți a corpului), mulți sînt adepți ai unei promovări agresive, dar fără să ofere mare lucru în schimb. Din punctul meu de vedere, astfel de afaceri sînt la fel de moarte ca și cele necunoscute. Renumele prost (pe lîngă amenzile pe care le riscă din partea autorităților dacă sînt prinși) poate fi chiar mai rău decît lipsa unui renume de orice fel. Personal, prefer să las produsele și munca să vorbească în numele meu. Dacă ele nu spun mare lucru, asta e. Reprofilarea este oricînd o soluție, chiar dacă e neplăcută. Face parte din viață. O promovare este necesară, una activă, dar încadrată în limitele bunului simț (ăla pe care ar trebui să-l aibă fiecare, dar care e absent la prea mulți) și în limitele cadrului legal (cu condiția ca acest cadru legal să ajute mai mult decît să facă rău). Voi ce ziceți? Ce soluții eficiente aveți pentru a vă promova afacerile?
22 august 2009 - Dan-Marius Sabau
Categoria: articole diverse; promovare;
Azi am observat la tembelizor (adică televizor în concepția modernă) o nouă reclamă gen Gold Corporation. Cunoscînd modul de gîndire al indivizilor ăștia, nu poate decît să fie o parte a noii campanii de momire (adică păcălire, știți voi cum, o păcălire ca a măgarului pe care îl faci să se miște unde vrei dacă îi pui în față un morcov atîrnat de un băț) a opiniei publice românești. Evident, măgarul nu va ajunge niciodată la morcovul ăla, tot așa și românul nu va ajunge niciodată la banii promiși de Gabriel Resources. E doar praf în ochii cît cepele la auzul sumei exorbitante de 4 miliarde. Nu valorează nici măcar pe hîrtia pe care scrii „patru miliarde”. Conform reclamei, „Proiectul va aduce 4 miliarde de dolari în economia României: - 1,8 miliarde USD - beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevențe și alte taxe; - 2,2 miliarde USD - bani cheltuiți în România pentru: resurse umane, energie electrică, transport, construcții, reactivi pentru procesare, piese de schimb“. Întrebarea care îmi vine în minte este una singură: cui îi pasă? România nu are decît de pierdut dintr-un proiect de exploatare a aurului și argintului (pentru că da, se caută și așa ceva pe acolo) la Roșia Montană, oricîte promisiuni (adică minciuni pe față, minciuni prin omisiune) fac cei de la Gabriel Resources/Gold Corporation. România ar pierde o parte din istorie, ar pierde vreo 4 munți distruși de exploatare și ar pierde bani pentru restaurarea mediului... bani despre care pot spune destul de sigur pe mine că nu îi are. Singurii care ar avea de cîștigat de la Roșia Montană ar fi cei de la Gold Corporation, însă numai dacă îi lăsăm să cîștige. Pînă acum nu au cîștigat, iar eu zic că nu vor cîștiga niciodată, indiferent de cît de insistenți vor deveni. O fi românul răbdător, dar cînd se satură face urît. Mi-ar fi teamă să fiu în locul celor de la Gabriel Resources atunci cînd o vor încasa în freză din cauza insistențelor lor... iar în cazul respectiv s-ar aplica foarte bine o vorbă românească: „ce își face omul cu mîna lui se numește lucru manual”. Vă propun să găsim soluții pentru a-i face pe cei de la Gabriel Resources să înțeleagă că NU au ce căuta la Roșia Montana. Vă aștept comentariile aici și mesajele prin formularul de contact.
19 august 2009 - Dan-Marius Sabau
Etichetele: Reader s Digest; afaceri;
Dacă ar fi să mă iau după ziarele românești, editura Reader's Digest e doar o victimă a crizei mondiale: editorul american al revistelor Reader's Digest a anunțat că va declara faliment, în încercarea de a scăpa de până la 75% dintre datoriile pe care le are. Dacă ar fi să mă iau după propria experiență cu ei, http://www.supravirtual.ro/stiri/ Reader_s_ Digest_sau_ oferte_la_ ore_de_virf , aș spune că promovarea proastă a produselor sale a avut un efect mai mare decît criza. Iar dacă ar fi să mă iau după ce am citit pe rețea aici, promovarea a dus la mai mult decît pierderea unor eventuali clienți. Românii noștri au o vorbă: "Ce-ti faci cu mîna ta se numește lucru manual". Se aplică și în acest caz.
17 august 2009 - Dan-Marius Sabau
În general ignor mesajele de genul acesta pentru că de obicei sint fie prea vechi, fie pentru că nu-mi place să ajut decît dacă mă implic personal. Acum însă, consider că e necesar retransmiterea acestui mesaj:
Raluca are 20 de ani și este studentă la Facultatea de Medicină. Acum 8 ani a fost diagnosticată cu Pectus Excavatum (stern înfundat). La recomandarea medicilor a făcut o operație. Ce au omis medicii să le spună părinților? Că tehnicile chirurgicale dezvoltate pentru „defectul” ei aveau titlu experimental la nivelul anului 2001.Așa că după 5 ani au apărut complicațiile. Raluca s-a simțit rău și a avut nevoie de o nouă intervenție chirurgicală. În 2006 a plecat la o clinică din Austria unde i-a fost implantată o tijă metalică de 32 cm, care îi susține sternul. Raluca ar fi trebuit să ajungă din nou la clinica din Austria, în 2008, pentru înlocuirea tijei.Raluca nu a avut bani. Nici acum nu are. A avut o promisiune, dar…Raluca trebuie să ajungă până pe 7 septembrie 2009 la Clinica Donau din Viena, pentru operația de înlocuire a tijei. Este termenul limită. Intervenția costă 6.000 de euro din care Raluca are 500.Raluca are nevoie de 5.500 de euro. Dacă puteți și vreți să ajutați:ING Bank – GalațiRO 46 INGB 0000 9999 0018 0406Titular: Lupoaie FiruțaPentru Raluca Lupoaie luptă prietena ei, Diana Grădinaru (jurnalist la Business Standard). I s-a alăturat Dragoș Stanca.Contact: Diana Grădinaru, telefon
|
||||
|
Drept de autor (c) - Supravirtual SRL - 2005-2010 - Toate drepturile rezervate.
Web directory RSS feeds HostGator promo code |
|||||