"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Un pic mai devreme mi s-a întîmplat cel mai hazliu lucru de pe anul ăsta.... da, știu, este doar 4 ianuarie și nu pot avea prea multe pretenții la evenimente amuzante care să se claseze printre primele (dacă aș face o listă) pe anul 2011. Dar ăsta s-ar clasa cu siguranță printre primele.

Ei bine, vorbeam la telefon cu cineva cînd am observat un apel în așteptare, număr ascuns. Cum conversația era deja pe terminate i-am pus capăt și am preluat apelul, individul de la celălalt capăt s-a prezentat ca fiind cutare (nu i-am reținut numele, dar nici nu cred că era cel real, așa că nu e nici o pierdere) din sectorul 1 București. Apoi m-a întrebat cîte mesaje de reclame cu premii am primit de la numărul 123 (nu știu în cîte rețele sînt expediate, dar eu am două telefoane, ambele pe Orange și am primit din plin rahaturi din astea) și dacă discută cu titularul de drept al telefonului. I-am spus că da, abonamentul (nu doar telefonul) este pe numele meu, dar că nu mai știu cîte mesaje am primit de la numărul ăla pentru că le-am șters și că nu le-am ținut niciodată socoteala.

Individul mi-a spus că aș fi cîștigat 10.000 de euro la extragerea de azi dimineață de la ora 9:30 și mi-a cerut numele și prenumele ca să știe cui să-i trimită premiul. Eu am o problemă cu chestiile astea: în primul rînd, ca să cîștigi premii la asemenea extrageri trebuie să trimiți sms-uri la numărul respectiv (123) iar eu nu am trimis niciodată așa ceva (ar fi pierdere de timp și de energie). Pe de altă parte, cînd primesc apeluri de la numere ascunse, iar indivizii îmi spun de mulți bani și-mi cer date personale pentru concursuri la care nu am participat devin un pic cam... sceptic (dacă ar fi să folosesc o subevaluare grosolană), ca să nu spun direct că ȘTIU că este o înșelătorie pe față.

Reacția mea a fost simplă: l-am întrebat ce urmează după ce îmi dau numele și prenumele. De obicei nu se oprește doar la atît, din ce-am auzit unii mai cer cnp-ul sau expedierea de sms-uri suplimentare (cu supraxată) ori reîncărcarea de cartele telefonice în schimbul "premiului". L-am întrebat de vreo două sau trei ori ce urmează după ce aveam să-mi dau numele, așteptînd un răspuns clar din partea lui, dar individul a început să mă ia la rost, de genul "ți-am pus o întrebare, ai de gînd să răspunzi la ea". Cînd i-am spus "Păi nuuu" (cu tonalitatea potrivită, adică mă ia drept fraier) tipul s-a ofticat și mi-a spus că nu o să-mi mai încasez premiul. Nu mai știu ce-a mai zis, i-am spus "la revedere" (un salut standard) și i-am închis.

Din punctul meu de vedere, și sînt sigur că nu mă înșel (prea tare) individul căuta fraieri. De data asta nu a găsit, dar mai sînt o grămadă... balta românească are pești cît să pescuiești o viață întreagă. Pe mine faza pe care v-o împărtășesc m-a făcut să rîd de zor, dar sînt mulți care pun botul la chestii din astea. Poate că se va găsi cineva care să învețe cîte ceva din articolul ăsta.

Un filmuleț amuzant cu tente SF dar avînd ca sursă realitatea războiului dintre Apple și Microsoft.

Rușii de la Kaspersky Lab (poate le cunoașteți produsele, antivirusul lor este faimos) vă avertizează într-o manieră foarte drăguță să aveți grijă de pericolele internetului și vă urează "An nou fericit!".

Printre caracteristicile mesajelor nesolicitate există și o caracteristică mai aparte: mesajele sînt trimise aiurea. Adresele destinatarilor sînt fie generate, fie colectate (și deseori vîndute în mod repetat  pe un preț bun) de pe rețea.

Haideți să vă dau un exemplu: am primit pe adresa electronica (e-mail pentru anglofili) mesajul de mai jos. Este o ofertă comercială (absolut nesolicitată, dacă îi pot spune așa) ce oferă servicii IT&C de calitate. Dacă nu am face exact acel lucru n-aș fi luat mesajul în considerare, l-aș fi șters ca pe toate celelalte... însă mi-a atras atenția la ceea ce probabil știați deja: mulți spameri își trimit mesajele la nimereală, fără să verifice în vreun fel activitatea destinatarilor. E ceva cunoscut, însă uneori are tendințe hilare... :)

O metodă originală pentru suport tehnic rapid și eficient. Dedicat pentru sistemele de operare Windows, marcă a Microsoft. Secvența filmată a apărut în serialul tv "The it crowd", serial care a făcut această metodă chiar și mai populară...

Conform unora, revizuirea calității codului unui programator (adică a instrucțiunilor scrise de acestea într-un program) se măsoară în numărul de înjurături pe minut. Propria experiență cu mai multe stiluri de programare îmi spune că e un criteriul al naibii de eficient. :)

Prima oara cind am văzut reclama a fost hilar, însă doar prima oară. Credeam că o fi făcut cineva  o greșeală și-au dat o parodie a vreunui film de groază la ora nepotrivită. Apoi mi-am dat seama că era o reclamă pe bune. Nu știu cine a făcut-o pentru cei de la Cosmote, dar nici nu vreau cu adevărat să aflu... Tot ce pot sa spun sigur este ca atunci cînd aud că începe reclama asta la tembelizor las tot ce fac și schimb postul tv... sau sting aparatul. Reclama e prea oribilă pentru a fi urmărită repetat.

Secvența video de mai jos este un foarte bun exemplu de anti-reclamă.

Acesta nu e un jurnal personal, dar se merită să vă povestesc o întîmplare personală. S-a petrecut acum o săptămînă, duminică după-masa cam pe la ora 15. Eram în oraș, mă duceam să mă întîlnesc cu niște prieteni cînd mi-a sunat telefonul. Era un număr necunoscut, dar am răspuns oricum. Tînăra, căci da, era o tînără s-a prezentat ca fiind de la editura Reader's Digest și dorea să-mi facă o ofertă. Da, mai demult am cumpărat niște cărți de la editura respectivă, dar a fost cu ceva timp în urmă. În jurul meu era zgomot, doar eram pe stradă și era ceva trafic, așa că am rugat-o să repete ce a spus... Mi se păruse că dorea să-mi facă o ofertă duminica după-masa cînd numai la oferte nu mă gîndeam. Da, într-adevăr: dorea să-mi vîndă niște cărți. Niște „best-seller”, cum spunea ea. Mi-a și spus titlurile și autorii, dar nu auzisem de ele niciodată și foarte probabil nici nu voi auzi prea curînd. A fost surprinsă cînd i-am refuzat oferta, doar erau 3 cărți (pe care nu le-am căutat și nici nu le-am cerut) la doar 49,9 ron. I-am spus foarte clar că nu mă înteresează, și pînă la urmă a închis.

Concluzia pentru voi, cei care citiți asta: aveți grijă CÎND, CUM și mai ales CU CE PRODUSE vă faceți promovarea că s-ar putea să vă pierdeți și clienții pe care îi aveți. Zilele astea a avut loc Bookfest, dar dacă aș fi apucat să mă duc acolo m-aș fi dus, nu mi-aș fi petrecut zilele prin Oradea.

Bogdan ne povesteste cum ar investi el 4 miliarde de Euro, daca acesti bani ar exista. Pana atunci, Gogoneaua Montana Glod Corporation investeste in Bogdan.

În ultimele zile am primit un mesaj nesolicitat de la mai multe persoane din lista de yahoo messenger. Și, ca de obicei, toate aceste persoane au preluat mesajul fără să îl citească cu atenție... li s-a părut o idee bună și cam atît. Iar confuzia inițială între tipurile de ulei existente s-a răspîndit...

Mesajul sună așa: „Trimis de Ministerul Mediului: Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect. Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest mesaj prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator.”

Citindu-l, am început să mă întreb cînd au început românii să foloseasca ulei mineral la gătit. O fi devenit noul secret al unei vieti sănătoase? Eu încă mai folosesc uleiurile de gătit extrase din plante (porumb, floarea soarelui, măsline) care, în mod normal, nu se amestecă cu apa, fiind insolubile. Uleiurile din plante rămîn de obicei deasupra, fiind mai ușoare ca apa.

Uleiurile minerale, folosite la motoare, rulmenți, etc pentru a micșora frecarea și implicit uzura motorul/aparatului sînt produse petroliere și, prin definiție, poluează. E cu totul altă poveste.

Îți poți da seama că ești dependent de Internet cînd:

- Săruți pagina de Internet a prietenei tale;

- Ai nevoie de 15 minute pentru a ajunge la celălalt capăt al listei semnelor de carte (bookmark-uri);

- Ai o pagină de Internet blocată pe retină;

- Te duci la un motor de căutare și te gîndești ce să cauți;

- Refuzi să mergi în vacanță într-un loc fără curent și telefoane;

- Te duci în final în excursie, dar numai după ce iți iei un celular și un calculator portabil;

- Visezi doar la conexiuni mai rapide: 28.8...ISDN...cable modem...T1...T3...;

- Noaptea visezi în HTML;

- În Word sau Open Office după fiecare punct pui „com”;

- Cînd îți închizi modemul ai sentimentul că ți-ai ucis un prieten;

- Cînd te duci la baie zici că descarci de pe Internet;

- Inima începe să-ți bată din ce în ce mai tare cînd vezi un www la televizor, deși nu esti cardiac;

- Ieși din cameră, iți dai seama că părinții tăi s-au mutat și habar n-ai cînd s-a întîmplat asta;

- Deschizi interfonul cînd ieși din cameră ca să auzi cînd vine un mesaj electronic;

- Nevastă-ta pune o perucă blondă pe monitor ca să-ți amintească cum arată;

- Toti prietenii tăi au cîte un @ în nume;

- Dacă încerci locațiile cuiva observi că toate sînt colorate în mov;

- Cîinele tău are propria pagina de Internet;

- Ai terminat de accesat toate locațiile de la Lycos și jumătate dintre cele de la Yahoo;

- Nu-ți suni mama pentru că nu are un modem;

- Îți dai seama că nu e nici un zgomot în casă și nu știi unde sînt copiii;

- Ești de părere că nimic nu e mai sexy decît un tip în chiloți iluminat de un monitor SVGA de 17";

- Îți verifici poșta electronică, nu ai nici un mesaj nou așa că o mai verifici o dată;

- Cînd cineva te intreabă cîți ani îi răspunzi că ai 3.x;

- Factura detaliată de la Romtelecom iți vine acasă într-o cutie de frigider;

- Chiar și la o lună după ce ai murit ești încă conectat pe canalul tău de mirc pentru ca ai făcut aranjamentele necesare (BNC);

- Îți faci tema în HTML și îi dai profului locația ei pe Internet (URL);

- Copiii tăi se numesc Eudora, Mozilla și SuSe;

- Soțul tău îți spune că are barbă de 2 luni;

- Începi să cauți coduri HTML prin stații de autobuze;

- Te trezești la 3 dimineața ca să te duci la baie și cînd te întorci îți verifici poșta electronică;

- Îi spui taximetristului să te ducă la http://strada.victoriei/blocul.rosu;

- Le spui copiilor că n-au voie pe calculator fiindca „tata are treabă” cînd ești șomer;

- Prietenii tăi nu-ți mai trimit mesaje electronice ci intră doar pe canalul tău de mirc;

- Cumperi un scaun gen Star Trek cu tastatură și șoarece încorporate;

- Soția ta are o nouă regulă: „Calculatorul nu are voie în pat”;

- Cunoști așa de bine Internetul încît nu mai ai nevoie de motoare de căutare;

- Ultima fată pe care ai agățat-o era doar un jpeg;

- Întrebi un instalator cam cît te-ar costa să-ți monteze un scaun de toaletă în locul scaunului de la calculator;

- Uiți în ce an și în ce oraș sau țară ești – nu mai au nici o semnificație;

- Întorci capul într-o parte ca să zîmbești;

- Ceri doctorului să-ți implanteze un terra de memorie în cap;

- Lași difuzorul modemului deschis fiindcă îți aduce aminte de sunetul oceanului, melodia perfectă pentru a naviga pe Internet;

- Îți deschizi calculatorul și îți închizi nevasta;

- Atunci cînd mașina ta cade într-o prăpastie prima ta reacție e să apeși pe butonul „back”.

Si uite ăsta e motivul pentru care ai nevoie de o decizie umană atunci cînd ai prea multă tehnologie sub fund. :) (vezi poza)

Luați-o ca și o glumă... sau nu. Decizia vă aparține. Dar e cea mai bună scrisoare înlănțuită pe care am primit-o în ultimul timp. :)

Seria Sisteme de operare, capitolul procesoare. :) Deci, merită să vă luați un sistem cu procesor din acela sau nu?

Nu știu cine a generat imaginea (am găsit-o circulînd pe internet), dar ideea este perfectă, cel puțin din punctul meu de vedere. Adică punctul de vedere anti-Microsoft. :) Ilustrează un adevăr pe care mulți preferă să îl ignore: sistemele de operare ale firmei respective sînt simpatice, drăguțe, îți fură privirea dar ca siguranță, raportul performanță/resurse sînt departe de a fi optime.